Am stat la poveşti cu Qishta şi ne-am gândit să-i luăm un interviu. Haideţi să vedem ce ne-a răspuns.
Roxy: De unde vine numele de scenă Qishta Ceinaru? Qishta: E un pic complicat de explicat şi oarecum încâlcită povestea numelui… Pe scurt, Qishta, la musulmani, înseamnă “sugar mapple tree”, cât despre Ceinaru – un fost coleg barman, la începuturi, mă iniţia în meserie punându-mă să fac ceaiuri şi, de cate ori trebuia să fac un ceai mă striga “Ceinare, ai treabă!” şi a rămas, pentru că a fost o perioada destul de marcantă pentru mine la un moment dat. Combinat, numele meu ar însemna “ceai de arţar dulce” sau cu alte cuvinte “ce mc delicios”. R: Când a avut loc primul contact cu muzica rap? Când ai urcat prima dată pe o scenă şi unde? Q: Prin 2000, când teatrul din Călăraşi încă mai organiza diverse evenimente, a apărut un nene care a “invocat” cumva mişcarea rap din oraş. Aveam deja o trupă sau cel puţin aşa îmi plăcea să spun, eu şi cu un coleg de clasă având deja o piesă înregistrată în singurul “studio” din oraş. Aparatura din vremea aia nu era tocmai “top of the chain” şi tocmai din cauza asta am înregistrat prima piesă pe casetă. La scurt timp, eu şi cu colegul meu de clasă am fuzionat cu o altă trupă cu aceleaşi ghilimele şi am mai înregistrat o piesă, schimbând numele trupelor într-un al treilea, iar acel nene de la teatru ne-a băgat într-un event de hip-hop, primul de gen din vremea aceea, în Călăraşi. R: Pentru cine nu ştie până acum, povesteşte-ne despre materialele pe care le-ai scos până acum Q: Din 2001 până în present, am colaborat cu diverşi mc-i, însă toată perioada asta a fost un fel de “finding nemo”. Prima colaborare am avut-o cu Mitză de la Estradda, când trupa nu exista nici măcar în varianta de Mitză şi Johni. Mitză fiind din Călăraşi, m-a ajutat cu ideea unui ep, material la care am lucrat 2 ani, din 2004 până în 2006, în acesta incluzându-se câţiva artişti de la RapPace [Nasta, Oza, Eugen Iustin, Rebel Monk] dar şi Mitză. Materialul s-a numit succint “Eu, scribul”, fiind o trecere de la “Începuturi” prin “Emoţii”, “Trăiri”, “Stări contemplative” până la “Găsirea eului”. În acelaşi timp, când “Eu, scribul” se scria, conlucram cu un alt proiect îndreptat un pic spre trip-hop, proiect care nu a ajuns unde am fi vrut să ajungă, dar, Hanga, celalalt membru al proiectului [numit Ştiinţe Oculte] a mai rămas prin preajma mea mult timp după. Am mai avut colaborări tot cu Estradda, două mai exact, o colaborare cu Keed Colors, după care am început să cunosc oameni.
I-am cunoscut pe cei de la Pac Pac Studio când, mergând la ei cu Tracku pentru o colaborare inclusă pe materialul lui [Scrisoarea unui sinucigaş ep], am descoperit că mult mai multă lume decât credeam era deschisă la colaborări. Am considrat că încă nu era momentul să-mi pregatesc un material solo, aşa că am continuat să colaborez, următorii fiind Kepa, Alan&Kepa, Tracku, după care a intervenit Slim, cu care am deschis un proiect [Not Cyanide], afiliaţi urmând să fie şi Dieter, Moro, Dj B-Jam şi chiar şi Dj Em [membru Estradda]. La scurt timp, când SickSound abia se înfiinţase, am colaborat cu The Bridge Committee şi Tracku pentru piesa “Chillin”, piesă care a existat un an pe soundcloud după care şi pe youtube, făcând-o mai oficială. Şi-a făcut apariţia clipul piesei “Asalt” inclusă pe materialul Alan&Kepa, în colaborare cu mine şi cu Estradda [din nou, da]. Am fost inclus în SickSound, am început o nouă poveste, noi colaborări, noi clipuri/cyphere, dar povestea asta abia începe.
În paralel cu SickSound, colaborări au tot existat, aici incluzându-se Zhao, Drei Ros, Fu, Forsaar, dar şi în cadrul crew-ului, numarându-i pe No-mo, Swift, Esra, Clue, Kepa, Dj Em si să mă ierte cei pe care mai mult ca sigur am uitat să îi menţionez… R: Cu cine ţi-ai dori să colaborezi şi cu cine urmează să colaborezi? Q: Nu vreau să par un fan de 12 ani la faza asta, dar VD este cam singurul om cu care aş colabora, el fiind unul din cei care mă inspiră intr-un fel non-rap – mă împinge să fiu mai bun decât ieri şi, normal, la intrebarea “cu cine urmează…” nu cred că ar raspunde nimeni, deşi până mai recent am avut harul ăsta de a strica surprize… aşa că nu o să răspund R: Se anunţă un material discografic mai amplu? Q: Da, se anunţă. Momentan eu nu mi-am plănuit nimic fix însă, cu SickSound clar se va întampla un mega-material care va zdruncina un pic “mişcarea”. Materialul e aproape gata, nu pot să zic mai multe, dar, când o să iasă o sa îţi aduci aminte că “ţi-am spus eu”. R: Te gândeşti şi la eventuale concerte prin ţară? Q: Treaba asta e cu dus-întors. Ascultătorul vrea întotdeauna să vină la un concert, dar când organizatorii NU SUNT, de fapt nicăieri să îi vadă/asculte, artiştii/mc-ii nu sunt chemaţi în ziua de azi, se întâmplă să îţi organizezi singur evenimente pentru că nu-ţi sare nimeni în ajutor să te ridice, ci iţi sare în ajutor să te menţină unde te-ai ridicat singur. Deci, eu personal aş ieşi din Bucureşti, dar nu mă cheamă nimeni. R: Ce artişti din România şi din afară apreciezi? Q: Apreciez mulţi oameni, de fapt, numerologic vorbind, apreciez prea puţini, că nu sunt toţi tocmai ok pentru gustul meu… Nu ştiu, făcând parte dintr-o generaţie crescută de Eminem şi de Paraziţii e cam greu să îţi faci singur o părere despre aroma muzicii ăsteia/ trebuie să fii bucatar ca să apreciezi. Că, dacă ţi se dă într-una să mănânci ciorbă de legume cu ceapă verde, începi să crezi că e cam cea mai tare mâncare ever. Eu consider că treaba asta e greşită, îndemn lumea să iasă la restaurant, eventual să se uite singură în meniu, nu să ceară recomandări de la ospătar. R: Ce părere ai despre evoluţia hip-hopului până în prezent? Q: Băi, eu zic că începe să se mai mişte un pic. Vine lume la concerte, ce mai vrei? Bine, ok, nu ca acum 5-6 ani, dar vine. Poate că sunt prea multe nume azi, poate că lumea a fost luată pe nepregătite, dar, se vede un oarecare “go with the flow” din partea publicului. În fine, nu aş vrea să imi dau cu parerea mai mult de atât… R: Momentan lucrezi la vreun material? Q: Eu tot zic de vreo 3 ani jumate că o să mă apuc de un material mai stufos, dar de fiecare dată mi se schimbă programa şcolară şi mă suceşte pe alte părţi… poate că nu e timpul pentru un material Qishta sau poate nu mă intereseaza atât de tare, nu ştiu ce să zic, dar, atunci când am zis-o prima oară aveam o oarecare structură stabilită pentru lp-ul ăsta, aş avea şi acum, dar încă nu e completă. Eu aştept, nu mă grăbesc. R: Un mesaj pentru cititorii noştri. Q: Mesajul meu ar fi următorul” fiţi cu ochii în 4 după artiştii noi care vin din spate şi nu-i trataţi diferit faţă de cei care sunt deja în faţă. Cei care merită sunt umbriţi de nişte copii de 14-15 ani care fac muzica asta de ne-ascultat. Muzica asta reprezintă o foarte mare bucată din tortul cotidian cu care ne mânjim în loc să-l savurăm şi nu-i frumos. Frişca e dulce, nu trebuie folosită ca fard sau trend, ci din contră – se savurează fix atunci când o parte din tine necesită ceva dulce, de exemplu un ceai de arţar dulce sau câte un mc delicious. Fiţi cuminţi! Pentru cine nu a auzit de Qishta, poate să asculte mai jos. Enjoy! Qishta - Volatil Potabil [prod. Ceinaru Beets]
